Plexiglasul (acrilul) este un material plastic sintetic alcătuit în principal din rășini acrilice, cu o cantitate redusă de aditivi. Materialul se remarcă prin caracteristici ecologice bune, deoarece nu conține substanțe toxice și, chiar în caz de ardere, nu produce vapori periculoși pentru oameni și mediul înconjurător. Datorită acestui fapt, plexiglasul poate fi utilizat nu numai în exterior, ci și în interiorul clădirilor, inclusiv în instituții medicale și de tratament.

Plexiglasul se caracterizează printr-o transmisie ridicată a luminii – de până la 92%, în funcție de tipul concret al materialului – precum și prin rezistență la umiditate, bacterii și influențele agresive ale mediului.

Materialul rezistă atât la temperaturi ridicate, de până la +60°C, cât și la temperaturi scăzute, de până la -40°C. Produsele realizate din plexiglas nu se deformează și nu își pierd proprietățile la schimbări obișnuite ale temperaturii.

În același timp, plexiglasul este mult mai rezistent la solicitări mecanice decât sticla obișnuită și, la aceeași grosime a plăcii, cântărește de aproximativ 2,5 ori mai puțin. Acest avantaj permite realizarea construcțiilor din plexiglas fără ranforsarea suplimentară a elementelor de susținere.

De asemenea, plexiglasul se prelucrează și se formează ușor fără pierderea proprietăților optice și poate fi tăiat cu ajutorul unor unelte simple. Datorită acestor caracteristici, materialul este potrivit atât pentru utilizare industrială, cât și pentru aplicații practice de zi cu zi.

Din plexiglas se fabrică structuri publicitare, corpuri de iluminat și produse sanitare, de exemplu căzi de baie acrilice.

Plexiglasul este utilizat pe scară largă și în construcții: pentru vitrarea serelor, grădinilor de iarnă, foișoarelor și teraselor, precum și pentru umplerea construcțiilor transparente utilizate în interior, cum ar fi uși, pereți despărțitori, tavane tip cupolă și alte elemente vitrate.